Declaraţia se depune odată cu înregistrarea la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) a contractului încheiat între părţi. Pentru înregistrare este necesar contractul de închiriere în original (un exemplar în original va fi păstrat la ANAF) şi, dacă este cazul, o împuternicire, se arată într-un comunicat al ANAF.
Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală nu au prevederi legale care să oblige rudele să încheie contract de închiriere, dar există obligaţia declarării la ANAF a contractelor deja încheiate, impozitarea fiind în conformitate cu prevederile Codului fiscal.
Administraţia fiscală nu poate interveni asupra voinţei părţilor exprimată într-un contract de închiriere în ceea ce priveşte nivelul chiriei şi nu poate stabili categoriile de persoane/rude pentru care există obligaţia încheierii unui contract de închiriere. În schimb, există obligativitatea încheierii unui contract de închiriere şi a declarării acestuia la fisc în toate situaţiile în care proprietarul încasează sume de bani reprezentând contravaloarea cedării dreptului de folosinţă, indiferent de nivelul acesteia.
Venitul brut din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal reprezintă totalitatea sumelor în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură stabilite potrivit contractului încheiat între părţi, pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării acestora. Venitul brut se majorează cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispoziţiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinător legal, dacă sunt efectuate de chiriaş. Venitul brut se stabileşte pe baza chiriei prevăzute în contractul încheiat între părţi pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării chiriei.
Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor se stabileşte în sistem real, la opţiunea contribuabilului, pe baza datelor din contabilitate sau prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 40% asupra venitului brut şi a contribuţiiilor de asigurări sociale de sănătate datorate. Contribuţiile de asigurări sociale de sănătate datorate se deduc de organul fiscal competent. Pentru recunoaşterea deductibilităţii cheltuielii stabilite forfetar, proprietarul nu este obligat să prezinte organului fiscal documente justificative. (sursa: zf.ro)
